„A Cincea Republică Franceză”

Fasciculul de lictores reprezentat aici este un simbol profund înrădăcinat în istoria romană, a devenit emblematic pentru a Cincea Republică Franceză. Tradițional, un lictor era un ofițer public din Roma antică însărcinat cu purtarea unor fascicule de nuiele legate în jurul unui topor. Acest simbol întruchipa autoritatea magistratului și capacitatea sa de a pedepsi sau de a proteja.

Nașterea și dezvoltarea Organizației Națiunilor Unite au sporit nevoia de a simboliza Republica Franceză printr-o emblemă. Într-adevăr, atunci când sala Adunării Națiunilor Unite a fost construită la New York, fiecare țară trebuia să fie reprezentată printr-un sigiliu. În 1953, o comisie s-a reunit la Ministerul Afacerilor Externe pentru a defini emblema Franței care urma să fie expusă în sala Adunării Națiunilor Unite din New York. Comisia a adoptat proiectul artistului Robert Louis, care se enunță astfel: „pe fond azuriu, un fascicul de lictores așezat vertical, peste două ramuri de stejar și de măslin, așezate în cruce, totul de aur, legat cu o panglică de aceeași culoare, purtând deviza în litere negre Liberté, Égalité, Fraternité”.

Fasciculul de lictores, utilizat în contextul celei de-a Cincea Republici, constă dintr-un topor înconjurat de fascicule de nuiele. Este adesea asociat cu președintele Republicii Franceze și este reprezentat pe însemne oficiale, cum ar fi medaliile prezidențiale. Acest simbol amintește de autoritatea statului și de puterea executivă a președintelui în gestionarea afacerilor naționale. Partea centrală a motivului reprezintă fascicule alcătuite din ansamblul de ramuri lungi și subțiri legate în jurul unui topor prin curele. Fasciculele sunt acoperite cu un scut pe care sunt gravate inițialele RF (République française). Ramuri de stejar și de măslin înconjoară motivul. Stejarul simbolizează justiția, măslinul pacea.