{"type":"root","children":[{"type":"paragraph","children":[{"type":"text","value":"⁣⁢Să începem cu răspunsul pe care nimeni nu îl oferă: din cele aproximativ șase sute de piese comemorative de 2 euro emise din 2004, vreo douăzeci depășesc constant 20 de euro, iar o mână de piese atinge doar cifre de trei cifre. Tot restul valorează între 3 și 10 euro în calitate nouă, iar valoarea sa nominală dacă a circulat. Dacă ați ajuns aici după ce ați găsit o monedă în schimbul dvs., este aproape sigur al doilea caz.⁤⁣"}]},{"type":"paragraph","children":[{"type":"text","value":"⁣⁢Ceea ce îi dă valoare este tirajul, și nimic altceva. Micro-statele emit câteva zeci de mii de exemplare, în timp ce Franța sau Germania bat zeci de milioane: Monaco, Vaticanul și San Marino concentrează, așadar, cea mai mare parte a valorii pe piață. Urmează apoi câțiva ani de la țări obișnuite, unde emisiunea a rămas confidențială — unele finlandeze, slovene sau luxemburgheze. Un tiraj sub 100.000 merită atenție; peste un milion, piesa este comună, indiferent de subiect.⁤⁣"}]},{"type":"paragraph","children":[{"type":"text","value":"⁣⁢Două capcane revin în mod constant. Prima este conținutul care promite piese „rare care valorează mult” și ilustrează articolul cu piese comemorative cu douăzeci de milioane de exemplare: verificați întotdeauna tirajul înainte de prețul cerut. A doua este piesa numită „defectă”. Adevăratele erori de monetărie există și sunt certificate; marea majoritate a ceea ce este prezentat ca fiind defectuos online este o piesă deteriorată după batere, fără valoare suplimentară.⁤⁣"}]},{"type":"paragraph","children":[{"type":"text","value":"⁣⁢Pentru a construi o colecție solidă, alegeți un ax și respectați-l: o țară, un an sau o temă. Seriile alcătuite pe baza emoției sunt cele mai greu de revândut.⁤⁣"}]}]}