1 iulie 987 Hugues Capet ales rege al Francilor

987. Dinastia Carolingiană, fondată strălucit de Carol cel Mare în anul 800, s-a slăbit considerabil. La moartea ultimului său reprezentant, Louis al V-lea, zis „leneșul”, pe 22 mai, fără moștenitor, adunarea marilor nobili din Franca de Vest s-a reunit la Senlis în iunie pentru a alege un nou rege. Pe 1 iulie, a ales pe contele de Paris, Hugues Capet, rege al Francilor. Era un om deja matur pentru acea vreme (47 de ani). Prin tatăl său, Hugues I, era moștenitorul unei puternice linii aristocratice, Roberțienii, care se afla în competiție de două secole cu Carolingienii și Ottonienii (o mare familie a nobilimii saxone) pentru a cuceri puterea. Sânge carolingian curgea și în venele noului rege, prin bunica sa Béatrice de Vermandois, descendentă de gradul 5 a lui Carol cel Mare.

La două zile după alegerea sa, Hugues Capet este încoronat în catedrala din Noyon de către episcopul de Reims, Adalbéron, conform unui ritual stabilit în 751 de către Pépin cel Scurt. În ciuda alegerii și încoronării sale, regele va trebui să-și apere legitimitatea cu arma în mână. În primele sale două secole de existență, dinastia Capetienilor nu a avut autoritate decât asupra unui teritoriu limitat, situat între Paris și Orléans, restul regatului rămânând în mâinile seniorilor feudali.

Chiar dacă Hugues Capet nu a reușit să-și supună vasalii indisciplinați, domnia sa marchează totuși un punct de cotitură pentru monarhia franceză. Prin reînnoirea legăturilor cu Biserica și cu cei mai puternici episcopi ai săi și prin alianța cu marii prinți, regele și-a întărit tronul și și-a dedicat toată energia creării unei dinastii perene, asociindu-l pe fiul său Robert cel Pios încă din 987. A reușit: acesta a fost încoronat la moartea lui Hugues Capet în 996. Pe acest model, primele generații de Capetieni au continuat să se supună regulii feudale a alegerii, dar având grijă să-și aleagă fiul cel mare în timpul vieții lor. Abia două secole mai târziu, regalitatea franceză, devenită suficient de puternică, a putut renunța la ritul alegerii, la succesiunea lui Philippe-Auguste pe 14 iulie 1223. Dinastia Capetienilor a domnit astfel asupra Franței neîntrerupt până la Revoluție (1792), apoi de la Restaurație (1815) până la sfârșitul monarhiei din iulie (1848).